„In ce tara traim…”. Multi ani de zile a fost primul lucru pe care mi-l ziceam, uitandu-ma in oglinda din baie, si ultimul, inainte sa pun capul pe perna. „In ce tara traim” imi devenise element de recurenta si lucrul pe care mi-l ziceam de multe ori pe zi. „In ce tara traim” mi-am zis si atunci cand mama s-a imbolnavit si am umblat prin spitale saptamani intregi, fara ca macar sa primesc un raspuns. „In ce tara traim” mi-am zis si cand, la 16 ani, m-am angajat pentru prima data, pentru ca ai mei nu-si mai permiteau sa ma tina la scoala. Si mi-am zis si cand tatal fetitei mele a fost nevoit sa plece in Germania, pentru ca altfel nu reuseam sa ne descurcam cu banii.
„In ce tara traim…”
„In ce tara traim” mi-am zis si cand am fost prima data la un interviu, la videochat. Sunt Georgiana, de profesie bucatar. Am fost crescuta la marginea Bucurestiului si m-am visat intotdeauna avocat. Am ajuns prima data in Bucuresti la sfarsitul clasei a8a, cand m-am inscris la o scoala profesionala de bucatari. N-a fost neaparat o alegere, pentru ca acolo m-a distribuit calculatorul. Apoi am descoperit ca bucataria e o lume dura, in care nu rezista decat cei pasionati. Asa ca mi-am pus toata pasiunea in bucatarie si imi lasam deoparte nervii lui „in ce tara traim” de fiecare data cand gateam.
Sunt Georgiana, sunt mama de fetita si model de videochat. Sunt o mama singura, iar copilul meu are tot ceea ce eu nici macar nu indrazneam sa visez. Trecerea de la bucatarie la videochat am pus-o tot pe seama lui „in ce tara traim”, atunci cand patronul restaurantului la care lucram mi-a spus ca trebuie sa lucrez 6 zile pe saptamana, 12h/zi. Salariul era decent, la vremea respectiva, insa n-am sa imi iert niciodata timpul pe care l-am pierdut ani buni gatind pentru altii 12h/zi, in loc sa stau cu fetita mea. Asa a luat nastere in capul meu „ce-ar fi daca m-as duce la videochat?”. Cel mai tare m-a atras faptul ca era program flexibil. Deja imi imaginam cum voi merge cu Deea in parc, cu rolele, cum vom merge la cumparaturi impreuna si cum ma voi inscrie si eu la cursurile ei de pictura.
„Nu folosi tara ca scuza sa nu faci nimic”
„Nu folosi tara ca scuza sa nu faci nimic” – am vazut asta scris pe un perete de pe la Timpuri Noi si uite-asa am renuntat la „in ce tara traim”. Si mi-am luat inima-n dinti si m-am dus la videochat. Am indurat multe injurii, multe acuze, multe „copilul tau stie cu ce te ocupi?” si si mai multe „si daca copilul tau va face acelasi lucru?” sau „mai bine sarac si fericit”. Castig peste 5.000$ in fiecare luna, doar partea mea. Mi-am cumparat apartament si m-am ocupat indeaproape de cresterea Deei. Timpul imi permite, banii, la fel. Andreea merge la cursuri de pictura, inot si engleza, este un elev premiant si nimic nu ma bucura mai tare decat coronita ei de la sfarsit de an. Si bucuria lui „mami, am luat 10 la mate”.
Mama de fetita si model de videochat
Fetelor, nu folositi tara ca scuza sa nu faceti nimic! Eu sunt mamica si model de videochat. Ma trezesc in fiecare dimineata la ora 06:00. Iau micul dejun cu Deea, o duc la scoala, dupa care ma duc la studio. Dupa pranz, dupa ce eu imi termin programul la studio, iar Deea la scoala, ma intalnesc din nou cu ea. Mergem sa mancam, mergem in parc cu Otto, la film sau mai stiu eu prin ce magazine ne „ratacim”.
Viata e frumoasa! 🙂
Georgiana
